Peter Fox – Haus am See

Scriitoarea cui?

“În Romania sunt nemţoaică, în Germania sunt româncă.” Aceasta a declarat scriitoarea Herta Müller, câştigătoarea premiului Nobel pentru literatură, ieri într-un interviu.

Despre premiu nu se poate spune cu exactitate cui aparţine. Nemţii au prezentat ieri la radio acest câştig ca fiind al lor. Românii, pe posturile de televiziune, şi l-au asumat oarecum.

Cu siguranţă acordarea lui are şi o componentă politică. În orice caz, ar trebui să ne încânte pe toţi în mare măsură, deoarece o anumită parte din istoria românilor se europenizează. Iar nemţii, corecţi ca de obicei, au anunţat de fiecare dată la ştiri sau în interviuri, ţara în care scriitoarea germană s-a născut.

Impresionant, în fişierul audio pe care l-am ascultat, a fost modul în care Herta Müller a vorbit despre limba română (deşi o mare parte a operei sale este în limba germană). Despre manifestarea ei poetică, muzicală.

Desigur, a vorbit tranşant despre: viaţa petrecută în dictatură, trăirile intense ce i-au generat opera, talentul conturat de durere şi incertitudinea apartenenţei.

P.S. “Cu simplitatea gesturilor mari, Herta Muller povesteşte, pe ton domol, cum a plecat din România şi cum nu a ajuns să se despartă de ţara în care a crescut, chiar dacă tot în ea a trăit marile dureri. Unele dintre ele, cele mai multe de nevindecat, dar mărturisite cu atâta onestitate, încât nu compasiunea este sentimentul pe care îl trezeşte, ci curajul de a ne asuma, fiecare dintre noi şi toţi împreună, istoria. “Din societatea românească am fost exclusă pe motive politice, cumva, ca şi când nu aş fi aparţinut acelui loc. Am ajuns în Germania, unde am fost considerată dintotdeauna româncă. În România am fost privită mereu ca o nemţoaică, am fost mereu considerată altfel, diferită”. Sentimentul de excludere “m-a făcut adesea să sufăr, dar l-am considerat, în final, ca pe un fapt şi atât. Nu poţi constrânge un om să dezvăluie ceea ce gândeşte. Dacă prin ceea ce cred şi gândesc nu pot dovedi că aparţin unui loc, ce mai rămâne de făcut?”, spune Muller.” Fragment din Cotidianul.

Şi tot Herta Müller spunea: “pe de altă parte, dacă n-aş fi plecat, n-aş fi avut atâţia nervi să rezist aici! Numai când mă gândesc la contactul zilnic cu realitatea românească, îmi dau seama că aş înnebuni a doua oară dacă ar trebui să trăiesc în România de azi. Este atâta indiferenţă în ţara asta, de vină pentru tot ce se întâmplă este şi indiferenţa populaţiei… N-aş fi putut să rezist să văd zilnic că, în toate locurile importante, sunt aceiaşi oameni ca înainte, sau care au aceeaşi mentalitate. Practic nu s-a schimbat nimic.” Fragment din Evenimentul Zilei.

Cassandra Steen feat. Adel Tawil- Stadt

Muzică românească, la radio în Germania

Ascult un concert de muzica populară românească, instrumentală, din nordul Moldovei pe un post de radio nemţesc şi mă bucur din tot sufletul că am aici, in Germania, această şansă. Dar cel mai tare mă bucur de cuvintele celor care comentează. Vorbesc atât de complex şi atât de frumos despre muzica populară românească. Aşa cum de ani întregi, în România, nu am mai auzit. Decât poate pe postul naţional de televiziune.

Este cu adevărat impresionat şi trist în acelaşi timp să auzi aprecierile străinilor despre muzica populară românească, despre complexitatea şi frumuseţea ei şi să ai posibilitatea să asculţi un întreg concert la radio. În timp ce în ţara din care aceşti virtuoşi provin să fie conturată degringolada.

Düsseldorf

Este capitala germană de stat a landului Nordrhein-Westfalen. Este un puternic centru economic din Germania. Oraşul este situat pe râul Rin şi este renumit pentru multitudinea de evenimente culturale, târguri şi expoziţii anuale de modă. În luna iulie a fiecărui an, mai mult de 4.5 milioane de oameni vizitează Größte Kirmes am Rhein / Carnavalul de la Düsseldorf.

Düsseldorf este în prezent împărţit în zece districte administrative. Fiecare district (Bezirk) are propriul său consiliu ales (Bezirksvertretung) şi propriul sau primar (Bezirksvorsteher).

Düsseldorf este  cunoscut nu numai ca un mare centru german de publicitate şi modă. În ultimii ani, oraşul de pe Rin a devenit unul dintre cele mai mari centre de telecomunicaţii din Germania. Multe companii celebre de telecomunicaţii îşi au sediul aici.

Numeroase firme din oraş îşi au rădăcinile în lumea publicităţii: există 400 de agenţii de publicitae, printre care trei din cele mai mari ale Germaniei: Grupul BBDO, Publicis Group şi Grey Group.

În Düsseldorf sunt circa 170 de instituţii financiare naţionale şi internaţionale şi aproximativ 130 companii de asigurări. Există, de asemenea, aproape 200 de edituri.

Începând cu anii 1960, a existat o puternică relaţie între oraş şi Japonia. Multe bănci şi corporaţii japoneze au sediul european la Düsseldorf – atât de multe încât Düsseldorf-ul  a devenit cea de-a treia comunitate japoneză, în Europa, după Londra şi Paris.

Königsallee ( “King’s Avenue”) este o destinaţie populară de cumpărături. Unii din cei mai reputaţi comercianţi de bijuterii, designeri de marcă şi numeorase galerii au magazine aici. De Ko are cele mai ridicate chirii din Germania pentru birouri şi magazine. Königsallee este unul din cele mai frumoase bulevarde din Europa, un loc  de promenadă căutat, cu copacii săi maiestuoşi, cu apa ce îl desparte în două, dar şi cu cafenelele posh situate pe margine.

Altstadt-ul este raiul petrecăreţilor, oferind o gamă variată de baruri, cluburi, berării tradiţionale şi restaurante. Credeţi-mă: atmosfera este cu adevărat nebună! Dacă începeţi ziua cu o plimbare prin Altstadt, veţi găsi o varietate de magazine highstreet (cu preţuri medii). După care te poţi opri să îţi tragi sufletul la un mic restaurant (“în zonă sunt atât de multe, încât singura dificultate va fi sa te decizi daca doreşti să mănânci mâncare specific nemţească, sau poate o ambianţă spaniolă ori mexicană te atrage mai mult”).

Aeroportul internaţional Düsseldorf se află la opt kilometri de centrul oraşului şi este destul de accesibil cu trenul sau cu sistemul public urban. O lungă arie este deservită de servicii regionale şi naţionale, iar legăturile în aeroport se fac prin SkyTrain, un  peoplemover automat. (Pe mine personal m-a impresionat acest aeroport )

După Frankfurt şi München,  Aeroportul Internaţional Düsseldorf  este al treilea cel mai mare aeroport comercial din Germania, cu 18.6 milioane de pasageri anual. Clădirea aeroportului a fost distrusă parţial de un incendiu devastator cauzat de lucrări de sudură, în 1996, omorând 17 persoane. A fost complet reconstruit şi s-a instalat celebrul SkyTrain.

Oraşul este un important nod pentru Deutsche Bahn (DB – reţeaua de cale ferată). Mai mult de 1.000 de trenuri opresc la Düsseldorf în fiecare zi.

Zone celebre:

• Königsallee, unul dintre cele mai frecventate bulevarde de cumpărături din lume
• Schloss Benrath, important castel construit in stilul rococo
• Altstadt(Düsseldorf), oraşul vechi
• Düsseldorf Haffen, este poate unul dintre cele mai moderne porturi la acest moment, înconjurat fiind de clădiri luxuriante cu arhitectură futuristă
• Hofgarten, parcul din oraşul vechi (unde puteţi hrăni raţele şi porumbeii de care nu mai scăpaţi dacă aţi apucat să le oferiţi ceva de mâncare)

Emmerich am Rhein

Emmerich am Rhein este un oraş hanseatic situat pe malul drept al Rinului în landul Renania de Nord-Westfalia, Germania. Oraşul aparţine de districtul Kleve, regiunea guvernamentală Düsseldorf.

Se află pe frontiera germană, la doar 4 km de Olanda. Este, prin urmare, ultimul oraş german de pe Rin, înainte ca râul să-şi continue cursul în ţara vecină.

Emmerich a fost distrus de bombardamentele din anul 1944, în proporţie de 97%, fiind o ţintă precisă a celui de-al doilea război mondial, ca urmare a poziţiei geografice strategice.

Biserica St. Martin din Emmerich este construită chiar pe malul Rinului şi întregeşte sacralitatea liniştitoare a falezei.

Rhine Bridge, podul care conectează Emmerich în zona de nord a Rinului cu oraşul Kleve, a fost dat în folosinţă în anul 1965. Cu o lungime de 1228 de metri şi o deschidere de 500 m, este cel mai lung pod suspendat din Germania. Aproximativ 500 de nave trec pe sub el în fiecare zi.

Rhine Museum adăposteşte peste 130 de modele de nave precum şi o unitate radar, hărţi de pe Rin, figurine istorice. În plus, pot fi văzute: un submarin (pentru o singură persoană) din timpul celui de-al doilea război mondial şi alte numeroase exponate ce ţin de transportul pe Rin, istoria oraşului şi a pescuitului. Muzeul deţine fotografii realizate în Emmerich înainte de război, ceea ce este cu adevărat impresionant, deoarece se pot face comparaţii surprinzătoare cu clădirile noi, construite chiar pe locul celor din vechime.

Emmerich am Rhein este o destinaţie interesantă şi pentru iubitorii de apă. Se pot închiria bărci sau se poate plăti o croazieră romantică având ca destinaţii oraşe celebre nemţeşti sau olandeze. Chiar şi numai plimbarea pe ţărm este distractivă deoarece pot fi urmărite navele călătoare .

Felicitări Alexander Rybak!

Gata! Am revenit!

Aşa… cu ce să încep?

Păi în primul rând voi vorbi despre piesa Norvegiei la Eurovision. Pentru mine a fost ca un fel de mâncare rafinat, pe care nu îl simţi de la prima degustare, dar în timp ajungi să îl adori! Acum vă spun sincer că îmi place de mor piesa. O ascult cu mare drag! Iar  Alexander Rybak, originar din Belarus şi venit cu părinţii în Norvegia la vârsta de patru ani, m-a cucerit definitiv. El a compus piesa câştigătoare şi a scris si versurile. Nici nu este de mirare, având în vedere că de la o vârstă fragedă a început să câştige premii la diverse competiţii, este un apreciat violonist şi cunoscut actor în Norvegia, ţara sa adoptivă, pe care a reprezentat-o cu succes în concurs. Mama lui Alexander, o mare pianistă, cred că este cea mai fericită din lume.

Aţi văzut cum s-au ridicat spectatorii din sală pentru aplauze?

Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place!

P.S. Voi mai vorbi despre permisul de muncă în Germania, apoi despre destinaţii de vizitat ( în zona în care locuim noi), la cererea prietenilor !

UPDATE: Se pare că cei buni sunt şi modeşti! Aşa se întamplă aproape de fiecare dată! Câştigătorul Eurovision, deşi bucuros, şi-a primit cu modestie victoria, subliniind că el se consideră “departe de cei mai buni cantăreţi ai competiţiei din acest an”. Rybak şi-a explicat succesul prin faptul că el avea “o istorie de povestit şi oamenilor le-a placut această istorie”. El însuşi ar fi votat pentru Islanda.

Parcul Arheologic din Xanten

V-am povestit cu mare drag despre oraşul Xanten. O minunată aşezare din Germania. Astăzi vă voi spune câte ceva despre Parcul arheologic de la intrare. O capodoperă sub un cer albastru ireal!

Coloanele romane ce răsar somptuos din iarba atât de verde stau mărturie pentru ceea ce au trăit şi au construit romanii în vechime, în zona Rhinului. Cu adevărat impresionant sentimentul pe care îl ai pe tot parcursul vizitei. Anume că te-ai trezit brusc acum câteva mii de ani şi trăieşti câte putin din tot ceea ce nu ai fi îndrăznit vreodată să visezi. Din bucăţi minuscule de piatră, au fost reconstruite capodopere de mare artă!

Între anii 98 şi 107, împăratul Traian a întocmit aici Colonia Ulpia Traiana, după cele mai pure criterii la vremea aceea. Străzi, canalizări, zidurile oraşului, un forum, temple, băi proprii şi un amfiteatru au fost construite din piatră, care a fost tractată mai mult de 100 de kilometri în jos pe Rin.

În scopul de a demonstra trecutul, unele clădiri au fost parţial reconstruite. Dar şi rămăşiţele originale ale clădirilor romane pot fi observate.

La fel de impresionant este Muzeul Roman din Parcul Arheologic, o construcţie modernă din oţel şi sticlă, situată chiar deasupra funadamentelor istorice ale Coloniei Ulpia Traiana, la intrarea în băile publice de atunci. Mărimea şi forma de clădire modernă corespund originalului.

Cea mai mare parte a expoziţiei este afişată în galerii şi paltforme suspendate de tavan. Pe lângă exponatele din vechime, vizita în muzeu este o experienţă arhitecturală de dimensiuni enorme. Perspective moderne sunt prezente la tot pasul.

Prin afişarea a peste 2500 de exponate, prin utilizarea mijloacelor moderne de comunicare, expoziţia este pe o întindere de 2000 mp, o imagine vie a vieţii romane.

Obiecte din argint, vase de masă, exponate de olărit şi un inventar considerabil de arme şi echipamente militare de armată romană sunt expuse.

Am încercat să-mi imaginez pentru o clipă ce minunăţii ar putea fi create în România după un asemenea model…Am citit că cineva s-ar fi gândit la o astfel de creaţie chiar după modelul german al Parcului din Xanten. (În comuna doljeană Cioroiu Nou. Descoperirile indică faptul că aici s-a aflat capitala Daciei Malvensis, Malva, a cărei locaţie este căutată de sute de ani. Puteţi citi în acest articol mai multe! Din păcate, nu cred că se va întâmpla prea curând o asemenea performanţă în ţara noastră!)

Am găsit aici o descriere sensibilă a Parcului Arheologic din Xanten. Voi cita câte ceva:

“Colonia Ulpia Traiana, acolo ne-au ajuns paşii în decembrie, dis de dimineaţă, un cer albastru cum numai în ilustrate vezi, incredibil, orbitor, limpede, dur, soarele îi prezent numai ca spectator de astă dată, îi rece şi-ţi adoarme ochii. Din senin apar coloanele templului roman din parcul arheologic din Xanten, neverosimile în lumea ordonată a târgului german, reconstruite cu minuţiozitate şi ochi pentru detaliu. Păşim repede, amfiteatrul, termele.. nimic nu-i real, şi totusi este. Muzeul însă, muzeul.. Acoperă lumea veche într-un cocon de sticlă şi oţel, protejând comori şi aducându-mă puţin aproape de “acasă”. Acesta a fost sentimentul puternic pe care l-am avut tot timpul petrecut aici. Am mai avut obrajii roşii. Şi lacrimi în ochi. Şi drag în suflet.”

Puteţi viziona aici întregul album foto Xanten!

Warning sign in Cologne

Pentru că tot v-am vorbit despre Domul din Koln zilele trecute, voi posta o fotografie pe care am găsit-o pe Wikipedia şi care a candidat la fotografia anului în 2006.

Cu adevărat impresionant:

Domul din Köln

„Hohe Domkirche St. Peter und Maria” sau “Domul din Köln” este una dintre cele mai impunătoare biserici ale lumii.

Are o înălţime de 157,38 m, fiind după Münsterul din Ulm, a doua biserică  din Germania (ca înălţime) şi a treia din lume, după Bazilica Notre Dame de la Paix.

Construcţia impozantă a Domului a fost realizată în stil gotic, asemănător catedralelor din Sevilla şi Millano. A început încă din secolul al XIII lea, în anul 1248. Timp de 600 de ani, cu perioade de întrerupere, a fost ridicată una dintre cele mai importante catedrale ale lumii.

Este o capodoperă a arhitecturii medievale gotice. La momentul finalizării sale în secolul al 19-lea era cea mai mare clădire din lume.

Domul din Köln a fost declarat din anul 1996, patrimoniu mondial UNESCO.

“Locul unde acum se află Domul a fost în trecut locul unde se adunau primii creştini din Köln. Prima biserică construită în acest loc este pentru prima dată pomenită în anul 870. Această biserică, cu numai mici modificări a existat până în secolul al XIII-lea.

După ce în anul 1164 au fost aduse moaştele celor TREI CRAI (care s-au închinat lui Iisus la Betleem, dăruindu-i drept ofrande aur,smirnă şi tămâie) în Köln, de Părintele Rainald von Dassel, vechiul Dom nu mai era doar o biserică obişnuită, devenise una dintre cele mai importante puncte pentru pelerini, iar înainte de a se construi Domul gotic în 1248, biserica veche a trebuit să cedeze locul.
Moaştele unor vechi preoţi precum Philip von Heinsberg şi ale celor Trei Crai au fost mutate în clădirea nouă. Până în anul 1530 au fost ridicate două nivele ale turnului din sud, dar lipsa banilor şi dezinteresul a dus la întreruperea lucrărilor. În 1794 au intrat trupele revoluţionare în Köln alungând oamenii bisericii, apoi Domul a fost folosit pentru scopuri diferite, inclusiv ca depozit.
Doar în anul 1801 a fost din nou proclamat ca biserică. În toţi aceşti ani s-au găsit tot mai mulţi simpatizanţi. Cu multă dragoste şi respect pentru arhitectură s-au făcut eforturi mari, ca în anul 1842 să se continue lucrarea. Arhitectura s-a preluat din planurile vechi, dar se construia cu o tehnologie nouă. În 1880 au fost terminate turnurile după mai multe secole de muncă.

În al II-lea război mondial, Domul a fost lovit de 14 bombe, dar a rezistat. Renovările continuă şi în ziua de azi. Nici vremea nici timpul nu trec pe lângă acastă clădire superbă din toate punctele de vedere, fără să-şi lase urmele.” (Sursa.)

Trebuie să recunosc: am fost cu adevărat impresionată de măreţia şi frumuseţea fără margini a catedralei. Cea mai interesantă activitate, după vizitarea camerei tezaurului, a fost urcarea celor 509 de trepte, pentru a ajunge în turnul bisericii. Efortul nu a fost unul de neglijat, dar a meritat. Priveliştea din culme, asupra întregului oraş, este cu adevărat copleşitoare!

Xanten

Este un oraş foarte vechi din Germania. Poate unul dintre cele mai frumoase oraşe pe care le-am văzut vreodată!

Este vizitat de aproximativ un milion de turişti anual! Primele aşezări ale zonei datează din anul 2000 înainte de Christos.

Xanten este cunoscut prin Parcul Arheologic situat chiar la intrarea în oraş (acesta datează din vremea romanilor – este unul dintre cele mai impozante ale lumii), prin Catedrala colosală din inima urbei şi prin centrul istoric deosebit de frumos!

Hristos a înviat!

Vă dorim tuturor cu mare drag: Sărbători Fericite!

Aici, în Germania, noi am petrecut frumos. În familie. Am copt cozonaci şi pască, am gătit friptură tradiţională de miel şi drob, am înroşit ouă.

S-a simţit aroma specifică a Paştelui. Miresmele dulci din cuptor au făcut casă bună cu parfumul florilor de cireş şi de magnolie!

Am luat lumină de la biserica românească din Essen şi am ascultat emoţionaţi slujba de Înviere! Chiar dacă asta a presupus un drum de 100 de km la miezul nopţii şi ceva bâjbâială pe străzi în căutarea locaşului sfânt.

Zile minunate în continuare alături de cei dragi!