Un colţ de rai

Asupra mea, oraşul în care locuiesc, are efect de drog… Chiar îi spuneam soţului deunăzi că mă simt mai acasă ca oriunde şi mai fericită ca nicicând în această aparte urbe idilică. Fără mizerie, fără praf, fără fum, cocalari sau blocaje în trafic.

Nu numai faptul că minunatul orăşel este situat la marginea pădurii induce senzaţia de linişte reconfortantă… Şi comunitatea în sine contribuie la starea generală de bine. Comportamentul individual echilibrat, alături de un dezvoltat simţ civic, influenţează major atmosfera. Civilizaţia şi bunul mers tronează peste tot locul!

Starea mea euforică nu este influenţată doar de vremea minunată din ultimul timp. Şi atunci când plouă ador să mă plimb prin centrul vechi, încărcat de poveste şi istorie, să mă retrag la o cafenea şi să sorb un cappuccino înspumat.

De fapt, aşa se spune că putem face diferenţa dintre un oraş frumos şi unul urât. Cel frumos nu devine de nesuportat atunci când plouă, dimpotrivă!

Când am sosit aici pentru prima dată, am crezut, atât eu cât şi soţul meu, că ne va trece destul de rapid starea de încântare şi ne vom obişnui cu toate fără să ne mai putem bucura de frumuseţea locurilor. Ne-am înşelat! Parcă pe zi ce trece ne îndrăgostim şi mai intens! Nu ştiu exact ce anume ne-ar putea face să nu mai vrem să locuim aici la un moment dat!

Aşa cum v-am spus: efectul creat asupra mea este unul pe care, probabil, nici cel mai puternic anxiolitic nu l-ar fi putut avea! Nu înţeleg exact cum, dar locul m-a înrobit şi m-a vindecat! De stres, de tristeţe, de indignare, de frustrare, de nervozitate, de temeri…