Nu ştiu cât de interesant va fi pentru cititorii blogului subiectul acestui articol. Voi scrie totuşi, pentru că de multă vreme îmi doresc şi chiar a sosit timpul.
Mă voi referi astăzi la copii şi la momentul făcutului la oliţă. O chestiune delicată pentru noi părinţii, poate chiar excesiv şi voit complicată!
În tot ceea ce o priveşte pe Ioana, am încercat să las natura şi relaxarea să guverneze. Modalitatea de creştere pe care eu am ales-o nu a fost una încastrată în bariere şi programe, analizată şi studiată cu meticulozitatea sculpturii în bobul de orez, ci una a bunului simţ, a naturaleţii şi a permisivităţii. Nu i-am dat antibiotice la cea mai banală răceală şi nici nu am obligat-o să doarmă după-amiaza. Mi-am urmărit fetiţa cu atenţie neîntreruptă şi am învăţat de la ea. Mai bine spus: mi-am ascultat copilul!
Pentru mine, momentul făcutului la oliţă a fost unul aşteptat şi dorit, aşa cum cred că este pentru toţi părinţii. Niciodată nu am spus însă că ar trebui să-mi zoresc propriul copil ca şi cum aş participa la o competiţie de cartier, de scară de bloc sau de stradă. Am spus de fiecare dată că orice copil simte când soseşte timpul şi cu siguranţă (exceptând cazurile patologice) nu va face pipi în scutecul absorbant până la vârsta de 25 de ani.
De când am venit aici, în Germania, mi-am schimbat şi mai mult mentalitatea, văzând cât de deschişi sunt oamenii, cum se pune problema. Nu se opintesc să-i înveţe pe copii să facă pipi la oliţă până la vârsta de 3 ani. Ştiu că pentru majoritatea femeilor din România poate părea ciudat, având în vedere că pe vremea când eram noi copii, (deoarece ai noştri părinţi nu mai suportau să ne spele scutecele), eram forţaţi de la câteva luni să folosim olița şi până la urmă, chinuiţi, ne supuneam, conştientizând sau nu ceea ce se întâmpla cu noi.
Acum vremurile s-au schimbat. Scutecele absorbante asigură confort atât copilului cât şi părintelui. Nu este esenţial să-l forțăm pe micuţ încă de la un an sau poate chiar mai devreme să folosească oliţa, doar ca să nu ne facem de râs la adunarea mămicilor de pe scară. Oricum copilul nu va învăţa mare lucru şi nu facem altceva decât să ne stresăm, fără niciun rezultat. Nu mai vorbesc de problemele care ar putea apărea ulterior: enurezis nocturn sau diurn, constipaţie rebelă, inhibiţii corporale sau verbale etc. Nu spun că aceste lucruri se întâmplă cu toţi copiii obligaţi să facă la oliţă. Dar ne asumăm totuşi un risc!
Sincer, nu am vrut să mi-l asum. Am preferat să o învăţ totul cu iubire şi răbdare. Nu am vrut să-mi “dresez” copilul. Nu o voi face niciodată… şi jur că sunt extrem de mulţumită de evoluţia fetiţei mele de doi ani şi jumătate, care astăzi a făcut pipi la WC. (Nu intru în detalii tehnice.)
Vreau să spun doar atât: mamelor, nu mai chinuiţi copiii din orgoliu! Nu vă mai stresaţi nici voi de prisos! “În ţările sau civilizaţiile în care parinţii nu se ocupă de învăţarea igienei, aşa cum ne ocupăm noi, spre doi sau trei ani, copiii sunt ,,curaţi”, fără probleme, prin evoluţia corpului şi prin imitaţie. Orice copil, în afară de cei cu probleme fizice (foarte rar) şi în special psihologice, devine curat între optsprezece luni şi trei ani, chiar dacă nu este instruit. Educaţia îi permite să câştige câteva luni. Restul este o problemă de maturizare şi de satisfacţie: tot ce au părinţii de făcut este să explice clar ce aşteaptă de la copil.
Din nefericire, chiar dacă lucrurile au evoluat mult în ultimii douăzeci de ani, ele nu sunt încă atât de simple în mintea tuturor părinţilor.
Un copil sub optsprezece luni este prea mic ca să i se pretindă să se controleze. Scutecele absorbante, chiar dacă preţul lor este ridicat, oferă un nivel foarte mare de confort, atât pentru părinţi, cât şi pentru copil, în raport cu scutecele care trebuie spălate zilnic. Condiţiile de igienă din zilele noastre sunt bune, astfel încât nu mai trebuie să suportam mirosurile şi eliminările corporale.
Presarea copilului prea devreme, doar pentru că părinţii trăiesc într-o lume dominată de spiritul competiţiei este contraindicată. Un copil ţinut pe oala de noapte este un copil care nu foloseşte timpul acesta ca să se caţere, să sară, să experimenteze, să deseneze, să-şi dezvolte inteligenţa. Există multe alte lucruri mult mai interesante de făcut cu el, decât să te ocupi de scaunele lui! Fiţi liniştiţi: vârsta curăţeniei nu are nimic de a face cu orice alt indice de dezvoltare.“
Sursa.
Alte articole interesante pe aceeşi temă:
http://www.parinţi.com/
http://www.superbebe.ro/psihologul_răspunde/
http://www.copilul.ro/oliţa_cum_îl_conving_pe_micuţul_meu
P.S. Îi mulţumesc dragei mele mame pentru tot sprijinul acordat în creşterea şi educarea Ioanei dar mai ales pentru deschiderea de care a dat dovadă neîncetat!
