Întrebare

Ce vă place mai mult? Ziua sau noaptea?

Physalis

Alte fructe pe care le ador! Cu înveliş creponat ce protejează miezul de un portocaliu intens, răvăşitor.  Arată asemenea felinarelor chinezeşti. Al căror nume îl poartă, căci mai sunt denumite şi ”lampioane chinezeşti”.

Sau “cireaşa de pământ”, ori “”colivia dragostei”. Au, se spune, proprietatea de a ne păstra frumuseţea fizică!

Conţin betacaroten, potasiu şi vitamina C pentru sistemul imunitar. Contribuie la circulaţia sângelui. Aroma lor puternică este greu de definit, o combinaţie frenetică între piersică, ananas şi kiwi.

Extra potent

Update la “Experienţe vicariale bolnăvicioase”

În România, nu “moartea şi sexul vând cel mai bine”, aşa cum susţinea Cristian Tudor Popescu. Ci ţigănia şi sminteala.

Aluniţele, secretul tinereţii

Nu m-aş fi gândit! Un articol interesant!

Blondă

Vă mai amintiţi?

“Experienţe vicariale” bolnăvicioase

Zi de zi, nimicnicii păguboase sunt difuzate cu nonşalanţă şi defăimare pe mai toate canalele de comunicare. Ştiu că este un subiect exploatat. Din păcate nu îndeajuns. Mă voi rezuma astăzi la televiziuni.

Am mai scris despre această temă în articolul “Alienarea, la desert“. Am venit şi cu contraexemple. Am numit emisiuni valoroase (din păcate, prea puţine).

Toţi moderatorii de televiziune înaintează o explicaţie. Mirabela Dauer nu face audienţă. Nu ai rating, nu exişti. De ce să mai muncim dacă nu se uită nimeni?

E de netolerat că oameni cu o anumită experienţă în televiziune, cu pretenţii, vin cu aşa lămuriri sau scuze. De fapt, dacă stau bine să mă gandesc, ei sunt doar instrumente, oameni care ar muri de foame, dacă nu ar respecta doleanţele celor mai mari decât ei. Pe undeva sunt de înţeles. În plus, mulţi dintre moderatorii unor emisiuni de gen, ştiţi bine la care mă refer, nu sunt nişte nume, nişte talente. Singura scăpare pentru ei este să epateze, să impresioneze izbitor. Şi cum altfel putem epata decât umplând platoul de sudoare.

Aşa cum am mai zis: telespectatorul ajunge la o anumită oră acasă, obosit după o zi agitată, doreşte să se refugieze, să scape de presiunea cotidianului. Nu are chef neapărat de emisiuni culturale sau ştiinţifice. Zapează până ajunge pe un canal unde vede ceva colorat, mizerabil de cele mai multe ori, dar care atrage atenţia. Rămâne FĂRĂ SĂ VREA pentru câteva minute acolo. Ceea ce pentru audienţa acestor emisiuni, înseamnă destul de mult. Eu sunt convinsă că mulţi oameni citiţi acordă câteva minute din viaţa lor unor astfel de producţii,  fie că o fac numai din curiozitate. E normal.

Uneori urmăresc canalele nemţeşti pentru a  învăţa germană dar şi din curiozitate. În ultimul timp am ajuns să o fac din plăcere. Am văzut că există emisiuni de seară amuzante, cu moderatori pregătiţi şi de talentaţi. Chiar urmăream nu de mult, o emisiune de divertisment. Fără invitaţi, cu un prezentator, dar cu o formaţie în spate şi cu un mic public. Excepţională. Tânărul difuza reportaje realizate de el însuşi pe stradă, interviuri interesante.  În rest, ridiculiza politicienii, dar o făcea la un mod cât se poate de decent, fără a friza penibilul. Cred că era şi actor. Foarte talentat băiat. Mai vorbea şi o engleză impecabilă atunci când era cazul, cum numai la Emil Hurezeanu am mai auzit (între oamenii de televiziune). Da, era emisiune de divertisment. Dar foarte reuşită. Şi sunt convinsă că în platou nu mirosea a ceapă şi a transpiraţie. Mai cred ceva: dacă în România ar exista o astfel de emisiune pe unul din posturile TV, românul, aşa cum e el, ar fi deosebit de încântat. Iar producţii avându-l ca invitat pe piticul porno, ar da faliment instantaneu.

Oameni buni, se poate. Numai că nimeni nu vrea. Nu există modalitate mai bună de a distruge şi de a conduce o naţie decât prin tâmpirea ei la extrem. Omenii nu au de unde să aleagă. Nu au timp şi chef să caute. Răspund dorinţei lor naturale de relaxare şi refacere. Prin asumarea unor astfel de experienţe, ei se eliberează de pulsiuni.  Şi se uită la TV. Se uită până când nu mai înţeleg ce se întâmplă cu ei. Până când nu mai au repere.

Dacă nu ar exista deloc alternative împuţite, cu siguranţă telespectatorii şi-ar educa, şi-ar schimba radical propriile gusturi.

Din păcate: respectul pentru public, criteriile exigente după care sunt aleşi oamenii de televiziune, dar mai ales scopul acela cât de mic educativ al emisiunilor TV, nu mai există. Iar telespectatorii, fără puţin ajutor…

Atenţie, a nu se înţelege că arunc vina numai asupra furnizorilor de programe! Avem de-a face cu o simbioză destul de periculoasă, recunosc!

În momentul în care oamenii sunt cufundaţi în universul divertismentului, nu fac altceva decât să trăiască experienţe complet imaginare, dar care îi eliberează de frustrări. Fără ca asta să fie o problemă! E nevoie de aşa ceva după oboseala unei zile de activitate. Însă de cele mai multe ori, educarea şi informarea sunt complet defavorizate. Nici asta nu este neapărat o problemă, ci faptul că s-a ajuns la cel mai grav lucru cu putinţă: la sluţirea totală a emisiunilor de divertisment şi la abdicare. La supranăucirea publicului şi la desfigurarea lui.

Un sociolog francez, pe nume Jean Cazneuve, spunea la un moment dat că ” prin divertisment, omul regăseşte imaginea a ceea ce se teme să vrea să fie şi a ceea ce îşi mărturiseşte că visează să fie. Astfel se creează o lume factice, care permite evaziunea şi oferă totodată o uşoară doză de informare.” Asta este problema: că nu mai există acea uşoară doză de informare. Şi nici măcar una de demnitate. Trăim în societatea spectacolului, a efemerului şi a hedonismului, a “trăirilor prin procură”, dar mai ales a degradării. Asistăm la răsfăţul subculturii.

Kylie Minogue, realmente sexy

O reclamă veche, dar frumoasă! Nu contine nimic vulgar, murdar sau dezonorant!

Îmi pare a fi cea mai sexy, curată si senzuală reclamă realizată vreodată!

Ca acasă

Citind aşa un articol, pentru câteva clipe m-am simţit ca acasă! România pitorească! Uneori îi simt lipsa!

“- Tot un milion vă cer?
- 15 foi frate! E moarte curată, da ce să fac să dau în cap? Mănînc biscuiţi populari, ca pe vremea lu’ Ceauşescu, ia dacă vrei (întinde punga spre mine).
- Nu, mulţumesc.
- Ia frate, că-s proaspeţi. Am văzut că aştia de la Jurnalul Naţional au scos supliment cu Scînteia, Tucă ală şi cu ăla de e la televizor cu Stan, ală, e un nebun, cum îl cheamă…?
- Badea?
- Nu, frate. Ăla e mare şmecher, gura jurnalistului adevăr vorbeşte.
- Ciutacu!
- Da, frăţiorule. Ăla. Au scos ei acum retrospectivă din ‘89. Mai dau banii şi pe ziar în fiecare zi. Într-o zi au pus o cutie de CIP în ziar. Mîncam bomboane din ălea pe vremea lui Ceauşescu, parcă eram nebun.
- Păi, sînt şi acum.
- Ălea erau bune, ăstea sînt pline de e-uri, să le mănînce dracu’, sau ăia de la Jurnalul, că eu nu mai pun în gură mizerii d-astea. Mănînc şi eu ce pot, biscuiţi, un covrig cu sare, am o covrigărie la Gară, e o gagică bună rău, acolo.”

În bucătăria lui Dumnezeu

Ratonul muşcă, nu…

Dar despre  ştirea aceasta ce părere aveţi? V-am mai spus eu că trăim într-o lume interesantă!