Sf. Andrei cu votu’n frunte

“Isidor Inocenţiu Ispravaciu V. Afumatu vine acasă rupt. A votat toată ziua, da’ acu dăşchide poarta cu picioru, cocoşat de plăşi, pungi, săculeţe, şase rânduri de şepci, zece metri de fulare, un kilo de pixuri inscripţionate divers. Ăia micii – buluc pe el. „Marş în casă, ’vă-n uninominalu vostru de derbedei!”. Se-nfige-n ăl mare – din cinci, ăsta-i cel mai dezgheţat, restu-s bocnă: „Profiţi, Ronele, că nu-i mă-ta acasă…”. Ăl mai mic, Goldenbliţ, zis Gogu (botezat de preşedinte într-o vizită de lucru, când n-a nimerit podu), aude de mă-sa şi se pune pe bocit. „Ciocu mic, că io-s la putere!”, îl repede ta-su. „Mă-ta-i dusă, să rupe de şale s-avem noi ce băga-n guşe! Şachiro, tată, adă ceva de trei persoane, să ne pătrundem şi noi de spirtu alegerilor”

…Scria astăzi de ziua alegerilor Lelia Munteanu in ziarul ”Gândul”. Minunat!

De aici din Germania alegerile neaoşe româneşti se văd ca şi de acolo. De fapt nu, mult mai limpede.

Nu votez, nu aş fi votat si nici nu cred că voi mai vota. Nu are legatura cu faptul ca trăiesc aici in “micul meu paradis”, ci doar cu faptul ca aşa de mult m-am săturat de tot ce inseamna politica, fie ea chiar şi din patria mea natală. De fapt, mai ales de aceasta politică.

Nu mai pot sa îndur a vedea doamne bine cu andreaua in mâna, mopuri zburdalnice si circ electoral. Ii înteleg perfect pe toţi tinerii care au profitat de bilete gratuite sa meargă in locul de obârşie si au tras o mare ţeapă guvernanţilor hulpavi. Frumos din partea lor, a românaşilor care NU MAI POT.

a scrie pe blog

Sinceră sa fiu nu am crezut niciodată in “a scrie pe blog”. Mi s-a parut întotdeauna o chestiune pe care o îmbraţişează in general cei lipsiţi de o ocupaţie veritabilă. Trebuie să recunosc că gândindu-mă mai bine, am ajuns la concluzia ca poate fi nu atât interesant cât mai ales reconfortant. E o masura a propriilor gânduri, o explozie de panseuri si mai ales un mod de exprimare. E viu si neapărat la îndemână!

E ca o spovedanie! Ca tot suntem in post!

Imi spunea odata un preot in vârsta ca a spune ceea ce simţi e mai mult decât a merge la biserică, mai mult decât a te ruga, mai mult decât “a te mărturisi”…

Uneori, a vorbi cu un străin, cu un om total necunoscut, e mai eliberator decât a te adresa duhovnicului sau mamei tale!

Hello world!

Bună,

Acesta este primul meu post. Până mă familiarizez cu aspectele tehnice dureaza puţin. Pe curând!

Mara